Napoleon Bonaparte (n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica - d. 5 mai 1821, în Insula Sfânta Elena) a fost cel mai important om politic şi militar după Revoluţia franceză.

Cariera sa a început în rândurile armatei revoluţionare, ajunge general la doar 24 de ani şi devine unul dintre comandanţii cei mai renumiţi ai epocii. Înlăturând în 1800 Directoratul printr-o lovitură de stat, devine Prim Consul al Republicii Franceze. Apoi, în urma unui plebiscit, devine Consul unic pe viaţă, cu dreptul de a-şi alege succesorul. În 1804 este proclamat Împărat al francezilor (1804-1814, 1815), printr-un senatus-consultus din 18 mai. În 1805 devine rege al Italiei iar în 1806, Protector al Confederaţiei Rinului.

După o dezastruasă campanie în Rusia, naţiunile Europei se coalizează împotriva sa, silindu-l să abdice în 1814 la Fontainebleau doar ca, dupa un scurt exil, să revină în 1815, pentru „cele 100 de zile” de domnie, încheiate puţin după înfrângerea de la Waterloo. Exilat în insula Sfânta Elena din Atlanticul de sud, se stinge din viaţă în 1821 şi este înmormântat pe insulă. La 15 octombrie 1840 rămăşiţele Împăratului sunt exhumate şi transferate la Domul Invalizilor din Paris.

În Ţările Române ale acelor vremuri, era cunoscut sub numele de „Bunăparte”.

Ca militar s-a remarcat în campaniile din Italia, Egipt, Austria, Prusia, Rusia. Printre cele mai răsunătoare victorii ale sale se află cele de la Arcole, Piramide, Marengo, Austerlitz, Jena, Friedland, Wagram.

Napoleon a revoluţionat sistemul juridic, politic şi economic din Franţa, prin Codul civil şi Codul Comercial. Codul civil francez, supranumit „Codul Napoleon” este încă în vigoare în Franţa şi constituie piatra de temelie a libertăţilor civile contemporane, majoritatea statelor europene adoptând un cod civil după modelul francez în decursul secolului al XIX-lea.

Puţini oameni din istorie au trezit atâtea pasiuni şi au fost subiectul unei literaturi atât de vaste. Ilustrând acest fapt, un reputat profesor britanic notează[1]: „Niciun alt soldat nu a provocat atât de multă furie sau adulaţie ca Napoleon Bonaparte. A fost oare un monstru, condus de o nevoie continuă, catastrofală de aventură militară - sau a fost un vizionar social şi politic răsturnat de reacţionari meschini care s-au agăţat cu disperare de privilegiile lor?”

sursa: Wikipedia