Andrei VARTIC

Specialist în fizică şi spectroscopie; regizor de teatru, actor; publicist, scriitor; cercetător ştiinţific, editor, filozof şi promotor al culturii; fruntaş al mişcării de eliberare naţională.   
S-a născut 21 oct. 1948, în com. Dănceni, jud. Chişinau (acum, r-nul Ialoveni), în familia lui Vasile Vartic şi a Zinoviei (n. Constantinov). Familia Vartic s-a strămutat la Dănceni din  com. Marmora, de lângă Piatra Neamţ, la începutul sec. XIX. Pe linie maternă este îndeaproape înrudit cu sociologul şi folcloristul Petre Ştefănucă (1906-1942), discipol al Şcolii sociologice a lui D. Gusti, martirizat după ocuparea Basarabiei de către sovietici.  
Învaţă la şcoala medie incompletă din satul natal, apoi la cea medie de cultură generală din or. Ialoveni (1955-1966). Dă admiterea la Universitatea de Stat din Chişinău, specialitatea fizică şi spectroscropie, al cărei licenţiat devine în 1971.  Încă în anii de studenţie este urmărit şi anchetat de KGB pentru  „vederi apolitice şi credinţa în Dumnezeu”, precum şi pentru organizarea unor manifestări pro-românesti şi antitotalitariste  (de ex., în vara lui 1968 – o acţiune de protest în legătură cu invadarea Cehoslovaciei de către trupele sovietice). Din acest motiv,  timp de şapte ani după absolvirea facultăţii nu este primit nicăieri la lucru. În schimb, este reţinut de mai multe ori - la Moscova, Vilnius, Riga, Leningrad (Petersburg), iar la Chişinău este internat cu forţa la spitalul de psihiatrie (vara 1972). Pentru a-şi asigura existenţa, munceşte „la negru” în Siberia. Concomitent, frecventează marile biblioteci şi muzee din fosta URSS. Scrie şi publică în versiuni „samizdat” mai multe studii şi eseuri (Despre structura informaţională a poeziei, Informaţie şi rostire, Lupta cu urâtul, Despre dominaţie, Dacii şi informaţia, Eminescu şi Marshal McLuhan, Rezonanţe renascentiste în Balcani etc.). În aceeaşi perioadă scoate, în tiraje simbolice, dactilografiate de autor, şi câteva cărţi în versiune „samizdat”: Drum prin rime, Arta iubirii, Jurnal baltic, Ion, Pod peste fluviu, Scrisori din Bizanţ, Lupta cu moartea etc. Abia după 1989 fragmente din aceste studii şi cărţi au apărut în mai multe publicaţii de la Chişinău, Iaşi, Bucureşti, Kiev, New York,Toronto etc.
Debut literar în presă în 1974, datorită protecţiei acordate de poetul Liviu Damian: publică în ziarul Tinerimea Moldovei o recenzie la cartea de debut a Leonidei Lari, Piaţa Diolei, un apoi eseu-necrolog despre poetul Leonard Tuchilatu, recenzii la filme, concerte, spectacole de teatru. Fondează, la 16 mart. 1977, în cadrul Filarmonicii din Chişinău, Teatrul Poetic, creat în undeground încă în 1973 şi care ulterior va purta numele poetului preot şi profet Alexe Mateevici. La deschiderea „oficială” a acestui teatru, care va deveni un important centru cultural  şi unul din centrele mişcării de eliberare naţională din Basarabia, beneficiază de concursul unor personalităţi ale culturii noastre ca: Vladimir Curbet, Serghei Lunchevici, Gleb Ciaicovschi-Mereşanu, Timofei Gurtovoi, Nicolae Sulac, Veronica Garştea, Mihai Dolgan, Mihail Murzac ş. a. Prezintă cu Teatrul Poetic câteva mii de spectacole inspirate din literatura medievală şi clasică românească (câte două-trei ori, practic, în fiecare sat din republică). În anii următori (cu precădere până în 1989-1991), montează peste 50 de spectacole şi monospectacole în Teaturul Poetic, la Filarmonica Naţională, la Palatul Naţional şi la Televiziunea din Chişinău. Prezintă (recită) mari fragmente din literatura clasică românească în peste 40 de monospectacole la televiziune (lucrare realizată împreună cu Nicolae Dabija, prezentator, şi Iurie Rosca, redactor), unele de-a dreptul memorabile: Oedip-rege, Pasăre în vânt, Lupii, Scene din viaţa trandafirului, Înoată, înoată, bour negru, Vânturile, valurile, Comedienii, Pânze la orizont, Halta viscolelor, Ce vor scriitorii? etc.
Scrie eseurile Paravanul dintre actor şi rol,  Artă şi revoluţie, În pragul mileniului III, Visul unei nopţi de toamnă, Very Old TV-file (ultimele două fiind publicate ulterior şi în rusă, în revista Codri). În 1982, editează la Casa de discuri Melodia din Moscova discul LP de poezie ritualică românească Înoată, înoată, bour negru.  Regizează seratele de autor ale lui Vladimir Curbet, Serghei Lunchevici, Nicolae Sulac, Masca pe scenă a lui Glebus Sainciuc ş.a. manifestări cultural-artistice cu mare priză la spectatori.
În 1985 turnează filmul artistic Medeea-1980 (2 părţi; scenariu şi regie), în care divulgă crimele săvârşite sub regimul totalitar. Efectuează un turneu teatral la Moscova, cu spectacolul Halta viscolelor, după un roman de Cinghiz Aitmatov  (dramatizare Val Butnaru, Andrei Vartic); tot acolo regizează ultima mare manifestare culturală din RSS Moldovenească în metropolă – o serată-spectacol de omagiere a lui B. P. Hasdeu, ce a avut loc în faimoasa Sală cu Coloane de la Moscova (mai 1988).  Propune (27 mai 1988) crearea Frontului Popular din Moldova. Organizează şi conduce adunarea de întemeiere a FPM (3 iun. 1988). Este un membru activ al cenaclului Alexe Mateevici şi al FPM, orator la mitingurile antitotalitariste şi în sprijinul ideii de eliberare naţională; participă la organizarea Marii Adunări Naţionale din 27 aug. 1989.
Este deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, din partea FPM (1990-1993). Face în Parlament mai multe sugestii, unele materializate în formă de legi sau chiar instituţii: Banca Natională de Informaţii a Moldovei ca nod WWW (apr. 1990);  Modelul Muşatin: tradiţii agricole şi industrii informaţionale (1991); Economia de piaţă cu Omenie (1992); Modalităţi de stopare pe cale paşnică a conflictelor regionale din fosta URSS; Legea despre funcţionarea Guvernului, Legea cu privire la economia de piaţă etc. 
În sept. 1991 întemeiază  prima fundaţie culturală din RM - Basarabia,  şi editura numită la fel, Basarabia. Editeaza revistele de cultură Quo Vadis şi Fără machiaj, cărţile Râul de sânge de Valentina Ursu (reportaje de pe linia frontului din timpul conflictului armat de la Nistru) şi cele două romane basarabene ale lui Paul Goma: Din calidor şi Arta refugii.
Publica prima carte „dacică”: Ospeţele nemuririi, vol. 1-2 (apare şi în rusă, în rev. Codri). Montează spectacolele Matca,  Cirnatarul, Moldavian Hard Rap (şi dramatizare), Udrişte (şi dramatizare), Preţioasele ridicole (şi traducere după Molière), Shock. Show. Shop (şi dramatizare), În faţa morţii, Oameni de paie, Certarea lui Euclid (şi dramatizare), Stele şi comedii (şi dramatizare), Troleibuzul, Noua sferă (şi dramatizare), Vechea sferă (şi dramatizare) Căluşarii (şi dramatizare) etc.  Publică articole şi studii în probleme economice, filosofice, informaţionale, în ziare şi reviste din Republica Moldova şi România. Turneu teatral la Bucureşti (la Teatrul L. Sturdza Bulandra), cu spectacolele Matca de M. Sorescu şi Cirnatarul de Aristofan. Elaboreaza proiectul Magistralelor Decizionale pentru WWW DHW (Decisions Hihg Way).  Participă la sesiuni ştiinţifice internaţionale.
Încă din 1990 organizează anual mai multe expediţii de prospecţie în zona de locuire a dacilor carpatini. Părăseşte viaţa politică şi se consacră cercetării civilizaţiei dacice: creează Institutul civilizaţiei dacice din Chişinău (ICIDAC), elaborează enciclopedia CD-ROM Dacian Civilization HigWay şi metodica cercetării multidisciplinare a civilizaţiei dace; efectuează cercetări în zona cetăţilor dace. Descoperă scrisul topografic şi geometric al dacilor, topografia cosmogonică a dacilor, noi staţiuni, ceramică pictată şi teracote dacice, deosebit de valoroase (Măgura Călanului, Cucuis, Valea Bodii, Uroi, Naia etc.). Propune ridicarea civilizatiei dace la rangul superior al civilizaţiilor antice. Susţine la Academia Română comunicările: De la sociologia monografică la cea entropică (mai 1995) - o revalorificare a moştenirii ştiinţifice a lui D. Gusti; Cei de pe vârfuri (dec. 1995) - despre enigmele metalurgice, cosmogonice şi topografice ale civilizaţiei dacice.
Publică în reviste bucureştene ciclurile de nuvele şi poeme Kinder cu surpize, Road to freedom, Noapte de poezie.
Editează cărţile: Ospeţele nemuririi, Letters to Bill Gates (Magistralele decizionale), Catastrofa eliberării, Snegur,  Fierul - Piatra, Dacii -Timpul, Paravanul dintre actor şi rol, Magistralele tehnologice ale civilizaţiei dace, Introducere la pictură,  Drumul spre Kogaionon.
Participă la sesiuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale în probleme de informatică, filosofie, civilizatie dacică: World Watch (Snagov, 1995), Zilele academice timişene (1995), NATO ARW (Chişinău, 1996, Atena, 1997), la ASE Bucureşti (1996) etc. Publică studii în reviste ştiinţifice din România, SUA, Rusia, Grecia, Olanda, Marea Britanie; este ales în conducerea unor instituţii culturale şi stiinţifice internaţionale. 
În anul 1999 publică monografiile Weg und WWW. A Portret of the World with Heidegger  (Heidegger, culturile antice şi problema stocării şi transmiterii informaţiei), Kobayashi against Basho (despre impactul dintre culturile tradiţionale şi Internet), Rolist eneas ner eneat (o citire dacică a textului de pe inelul de la Ezerovo, Bulgaria). Este numit co-director la Dacia Revival International din New York. În  ian.-febr. 2000 susţine la New York câteva conferinţe dacice, iar la Institutul Teologic de pe lângă biserica Sf. Petru şi Pavel prezintă conferinţa Eminescu şi dacii şi un recital de poezie eminesciană. Elaborează şi construieşte la New York, împreună cu Napoleon Săvescu, preşedintele Societatii Dacia Revival, primul muzeu pe Internet al civilizatiei dace: DACIAN VIRTUAL MUSEUM (www.dacia.org), a cărui apariţie are o largă rezonanţă în lume (peste 2 mln de vizitatori în primul an). Este unul din organizatorii primului Congres internaţional de dacologie (Bucureşti-Sarmizegetusa, 15-18 aug. 2000). Editeaza pe internet galeria de artă românească Basarabia (www.angelfire.com/journal/Basarabia).
Montează al treilea spectacol din trilogia teatrală închinată lui Eminescu Avatarii faraonului Tla, cu ocazia Anului Internaţional Eminescu (premiera – pe 30 iun. 2000). În acelaşi an publică O istorie geometrică a lui Homo Sapiens, în care propune termenii de “revoluţie geometrică” şi “alfabet AA” (împreună cu I. Vartic) pentru perioada din preistorie dinainte de neolitic. Editează pe Internet (împreună cu I. Vartic şi  I. Şova) o enciclopedie a vechilor civilizaţii carpato-dunărene From Rhombus to Internet (http//:library.thinquest.org/C006353 ).  Scrie şi publică în format e-book cartea Variaţiuni după Claude Levi-Strauss, despre originea dedublării reprezentărilor. Citeşte înscrisurile topografice şi geometrice ale dacilor. Dă o nouă ipoteză despre Kogaionon. În oct. 2000 fondează revista de studii carpato-danubiene pe Web Dava International - www.iatp.md/dava
Publica pe internet (2001) mai multe pagini dacice şi de veche istorie carpato-danubiană (www.ournet.md/~ancient,  www.ournet.md/~geometrical, www.angelfire.com/journal/dacians, www.angelfire.com/journal/Ezerovo, www.angelfire.com/journal/billgates etc).
Susţine la Biblioteca Naţională din Chişinău conferinţa Decebal la cumpăna mileniilor (24 ian. 2001), dedicată celor 1900 ani de la începerea războaielor daco-romane, care au pus baza genezei poporului român, celor 2045 ani de la moartea lui Burebista şi celor 1985 ani de la moartea lui Decebal. Scrie cartea De la topografia cosmogonică la Kogaionon,  pe care o publică pe Internet (mart. 2001) (www.ournet.md/~anothersite). Mai publică Istoria României, subiect senzaţional de demnitate (www.dacia.org/dignity) şi Recviem pentru Basarabia (www.dacia.org/recviem).
Scrie Vals domol în vreme de lacrimi, publicat de rev. Lumină lină din New York - un studiu monografic despre romanul lui Mateiu Caragiale Craii de Curtea Veche. Tipăreşte mai multe studii în rev. Dava International (Istoria s-a început la Mitoc, La umbra visului în floare, Pelerinaj la Densuş, Pelerinaj în paleolitic etc.). În expediţia dacică de la Solstiţiul de vară confirmă practic “citirea” incrustărilor cosmogonice ale dacilor. Editează pe internet materialele congreselor  internaţionale de dacologie (www.dacia.org), al căror co-organizator este. Îi apare pe internet cartea Studie carpato-dunăreană la www.ournet.md/~studie.
Este ales vicepresedinte al UNITEM (ian. 2002). Organizator al Galei Premiilor UNITEM, ediţia 2002. Publică zilnic pe Internet cronica manifestărilor stradale organizate de PPCD în iarna-primăvara anului 2002 la www.dacia.org/Basarabia. Este preşedinte al Comisiei parlamentare de redactare a Legii teatrelor. Propune proiectul Festivalului Naţional de teatru Nenea Iancu pe care îl realizează, în calitate de director artistic, în perioada 19-25 dec. 2002. Organizator a şapte simpozioane ştiinţifice consacrate problemelor teatrului contemporan. Publică în revista Dava International studii şi articole despre Andrei Sârbu, Leonard Tuchilatu, Nicolae Moroşanu, Ion Suruceanu.
Din 2003 editează rev. Masca, în care publică ciclul de eseuri Crâmpeie pe câmp. Publică studiile Portret al dacilor în furtuna magnetică, Considerente tipice despre începutul netipic al lui Homo Sapiens, Limbajul primordial al carpato-dunărenilor, Sacra ştiinţă a numitorului comun şi cartea Purificarea istoriei din oglinda scenei, consacrată lui Ion Luca Caragiale. Studii îi apar în revistele diasporei române din America Lumina lină, Origini ş.a. Organizeaza la Chişinău Zilele revistei Lumina lină din New York, SUA.
În toamna lui 2003 este destituit, pe motive politice, din funcţia de director al Teatrului Poetic pe care l-a fondat încă în 1973, fiind silit, concomitent, să părăsească şi funcţia de vicepresedinte al UNITEM. Un timp şomează, după care iniţiază colaborări la Jurnal de Chişinău şi Democraţia, ziare care-i inserează articole cu accente anticomuniste, pro-europene şi proromâneşti.
În anul 2004 publică studii şi articole în probleme culturale, filosofice, istorico-politice în reviste din Basarabia, România, SUA, Canada (inclusiv în Convorbiri literare şi Dacia Literară de la Iaşi), printre care se remarcă ciclurile de eseuri Arta războiului şi „năravul statorniciei” la curtea lui Ştefan cel Mare, închinat aniversării a 500-a de la moartea lui Ştefan cel Mare; Cealaltă Românie, Ucraina „noastra”, Misterul musterianului denticulat, Frunza Verde şi rugul de mure, Enigmele adânci ale lui Alexandru Hâjdau, Scăunelul lui Daniil Sihastrul.
Se angajează  prezentator de emisiuni la Radio Vocea Basarabiei şi Euronova TV (2005). Devine director de programe al acestui post de radio şi realizator al emisiunilor Holocaustul comunist din Basarabia, Teatrul poetic, Şcoala basarabeană etc.  În rev. Natura îi apare ciclul Cuibarele umanităţii, iar în ziarul Timpul - Introducere la Început. Rev. Magazin bibliologic a BNRM publică integral studiile Întrebare cu privire la paleoinformatică, Portacul lui Borziac şi Socrates. În 2006 publică o serie de eseuri, articole, studii care-i confirmă autoritatea de strălucit publicist, inclusiv de polemist: Naţionalismul şi isteria multiculturală. Pilda basarabeană; Mioriţa, 160 ani de mister –Timpul din Chişinău şi Convorbiri literare din Iaşi; în Dacia literară din Iaşi - Megieşul şi... Globalizarea, Codul de la Voroneţ; în Literatura şi arta  - Despre gloria naţională a lui Mihai Eminescu, Despre limitele universale ale limbii române; în Timpul -  Paradoxul dacic etc. Editează portalul www.voceabasarabiei.com, cu un număr în continuă creştere de accesări, respectiv de cititori. Tipăreşte cartea  Întrebarea cu privire la paleoinformatică, considerată una dintre cele mai bune în acel an editorial.
În 2007 continuă colaborarea cu mai multe ziare, reviste, site-uri din întreg spaţiul cultural românesc: Lumina lină, GID-Romana, Curentul Internaţional, Agero, New York Magazin, Clipa, Rost, Altermedia, Alternativa on-line, Monitor cultural, Ecoul, Boabe de grâu, Observatorul de Toronto, Neamul Românesc etc. Revista Lumea din Bucureşti inserează studiul Arta refuzului de a fi român, preluat şi de alte publicaţii şi site-uri. Publică eseuri despre pictori şi arte plastice, studiile Simbolistica picturii cucuteniene, Frumos şi mistic în arhitectura medievală românească, Complexul monastic rupestru de la Ţipova, uriaş templu solar şi observator astronomic al antichităţii etc. Participă la numeroase manifestări şiinţifice şi culturale, la Chişinău, Bucureşti, alte importante centre spirituale din România. Prefaţează cărţile scriitorilor Monica Corleanca (SUA), Ovidiu Creangă (Canada), George Constatin (Canada), Constantin Bobeică (Codreanca, Străşeni), Ion Nuţă (Iasi). În iun. 2007 este ales prim vicepreşedinte al Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova. Are rubrici permanente în publicaţiile Timpul de dimineaţă, Natura, Magazin bibliologic, Literatura şi arta, Curentul Internaţional (SUA), Ziarul Ploieştilor (România) etc.
La finele lui 2007 îi apare cartea de publicistică Cealaltă Românie, tipărită la Ploieşti, şi care se bucură de frumoase lansări şi prezentări. A. Vartic mai are prezentate pentru tipar volumele: Misterul musterianului denticulat, Vals domol în vreme de lacrimi, Pendulul de la miezul nopţii, Paradoxul dacic etc.
Vasta, prodigioasa şi originala activitate a lui Andrei Vartic generează opinii şi atitudini împărţite – de la aclamare până la huiduială, de la admiraţie - la agresivitate, de la extaz - la reticenţe etc. Unii probabil nici nu sunt capabili să sesizeze - nu că să cuprindă - omnizenţa acestui om de aleasă simţire artistică şi intelectuală în peisajul spiritual de la noi şi dincolo de hotarele Basarabiei. Vom cita o apreciere care stă drept dovadă a unei clare înţelegeri a eforturilor intelectuale şi civice depuse de dânsul: „Andrei Vartic este, în cultura noastră, un polihistor, în sensul atribuit acestui termen de Constantin Noica în „Modelul Cantemir”. Matematician de formaţie, el este deopotrivă regizor, actor, poet, publicist, istoric, arheolog, jurnalist, pedagog, agricultor, critic de arte, critic de teatru, informatician şi încă multe de toate, ipostazele lui alcătuind în ochii minţii noastre un şirag de mărgele. Iar salba de mărgele, prin esenţa sa, înseamnă nu împrăştierea, ci strângerea lucrurilor într-un întreg. Pivotul care face ca multiplele preocupări ale sale să nu diminueze integritatea sa şi să aibă în toate o prestanţă care să nu fie inferioară aceleia a persoanelor care au ales calea specializării, să facă din el un specialist în ceea ce s-a apucat să facă, este vocaţia restituţiei. Din toate domeniile în care se manifestă, el adună informaţii pentru o definire cronotopică a neamului nostru” (Alexe Rău).
Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova; membru al Uniunii Scriitorilor din România; membru al UNITEM. Deţine Premiul de Excelenţă al Asociaţiei Române pentru patrimoniu – „Pentru opera eseistică eminentă de susţinere a tradiţiei, a valorilor şi conştiinţei originilor româneşti”(2006); Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2006, 2007); Medalia Meritul Civic (1996). Medalia Mihai Eminescu (2000).