„Andrei Vartic este, în cultura noastră, un polihistor, în sensul atribuit acestui termen de Constantin Noica în „Modelul Cantemir”. Matematician de formaţie, el este deopotrivă regizor, actor, poet, publicist, istoric, arheolog, jurnalist, pedagog, agricultor, critic de arte, critic de teatru, informatician şi încă multe de toate, ipostazele lui alcătuind în ochii minţii noastre un şirag de mărgele. Iar salba de mărgele, prin esenţa sa, înseamnă nu împrăştierea, ci strângerea lucrurilor într-un întreg. Pivotul care face ca multiplele preocupări ale sale să nu diminueze integritatea sa şi să aibă în toate o prestanţă care să nu fie inferioară aceleia a persoanelor care au ales calea specializării, să facă din el un specialist în ceea ce s-a apucat să facă, este vocaţia restituţiei. Din toate domeniile în care se manifestă, el adună informaţii pentru o definire cronotopică a neamului nostru. În acest sens, el este nu doar sau este mai mult decât o fiinţă exponenţială (chiar şi în raport cu sensul atribuit acestei noţiuni de George Călinescu). El este o ivire încorporatoare, e ca Alephul, mica sferă din cunoscuta nuvelă a lui Borges în care se conţine, sublimată, imaginea întregului Univers. Sau, mai adecvat spus, e omul prin care se manifestă durata (vezi explicarea acestui concept în metafizica lui bergson), trăind în prezent, el trăieşte simultan toate timpurile prin care a trecut acest neam, pentru el nu există trecut, prezent, viitor, în sufletul lui există un singur timp al neamului, de la facerea lui până la nemurire.”

Alexe Rău