Grigore VIERU
1935-2009

Poet-tribun, simbol al naţiunii, poet al redeşteptării naţionale din partea stângă a Prutului.
S-a născut la 14 febr. 1935, la Pererâta, fostul judeţ Hotin, România (azi r-nul Briceni), într-o familie de plugari.
Se stinge din viaţă la 18 ian. 2009, în urma unui grav accident de circulaţie, la Chişinău.
A urmat şcoala de şapte clase din satul natal (1942-1950) şi şcoala medie din orăşelul Lipcani (1950-1953).
În 1958 a absolvit Facultatea de Filologie şi Istorie a Institutului Pedagogic Ion Creangă din Chişinău.
A fost redactor al revistei pentru copii  Scânteia leninistă (actualmente publicaţia Noi) şi la revista Nistru (1959). Între 1960 şi 1963 a lucrat redactor la Editura Cartea Moldovenească.
Fiind încă student, în 1957, a debutat editorial cu o plachetă de versuri pentru copii, intitulată Alarma, apreciată de critica literară drept un început de bun augur, iar peste un an îi apare a doua culegere de versuri  Muzicuţe. Au urmat: Făt-Frumos şi Curcubeul  (1961), Bună ziua, fulgilor!, Mulţumim pentru pace (1963), Versuri pentru cititorii de toate vârstele (1965, menţionată cu Premiul Comsomolului), Poezii de seama voastră (1967), Duminica cuvintelor, cu ilustraţii de Igor Vieru (o carte mult îndrăgită de preşcolari şi care a devenit obligatorie în orice grădiniţă de copii) (1969), Trei iezi (1970), volum selectiv de versuri pentru copii, care a fost sechestrat la numai câteva zile de la apariţie (cauza a fost poemul  Curcubeul, în care s-a găsit ascuns Tricolorul Românesc).
De asemenea, în acelaşi an, la Editura Lumina a apărut un Abecedar, elaborat împreună cu Spiridon Vangheli şi cu pictorul Igor Vieru, considerat de către autorităţile comuniste lucrare naţionalistă (pentru că pentru prima dată, atunci, în anii '70, se vorbea despre Eminescu).
Literatura pentru copii va rămâne o constantă a scrisului lui Grigore Vieru. În 1988 i se decernează cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma  Andersen.
În 1964 a publicat în revista Nistru unul dintre primele poeme dedicate lui Mihai Eminescu, intitulat  Legământ (despre care se zice că ar fi poezia premonitorie a poetului). În aceeaşi revistă, va publica în 1967, poemul Bărbaţii Moldovei, cu o dedicaţie pentru naţionalistul Nicolae Testemiţeanu (motiv pentru care întregul tiraj a fost oprit, iar dedicaţia scoasă).
Consacrarea sa survine în 1968, odată cu apariţia volumului de versuri Numele tău, prefaţat de Ion Druţă. Cartea, apreciată ca cea mai originală apariţie poetică, a devenit în acelaşi an obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Poemele incluse în volum, închinate lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Constantin Brâncuşi, Nicolae Labiş şi Marin Sorescu, sunt primele astfel de dedicaţii apărute în lirica basarabeană postbelică.
Treptat, accentele sociale din creaţia sa au devenit din ce în ce mai evidente. „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul”, spunea poetul.
În 1973, în cadrul unei delegaţii, a trecut Prutul. A participat la o întâlnire cu redactorii revistei Secolul XX: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban şi Tatiana Nicolescu. Au urmat invitaţii din partea Uniunii Scriitorilor din România şi în 1974, 1977. (După căderea comunismului în România, Grigore Vieru a trecut frecvent Prutul).
Obligat de condiţiile social-politice s-a afirmat, la Chişinău, ca un principal luptător pentru cauza limbii româneşti şi a naţionalităţii române. Într-un interviu din 1984 el mărturisea: “Eu sunt un poet liric, chiar tragic, prăpăstios. Abia aştept ca lucrurile să se reaşeze în matca lor, pentru a reveni la chemarea mea firească, la poezia lirică”. În 1988, în săptămânalul Literatura şi Arta, apare, sub semnătura lui Grigore Vieru, primul text poetic postbelic tipărit în Basarabia cu caractere latine.
Apariţia, în 1989, a celebrului abecedar Albinuţa, alcătuit de Grigore Vieru şi ilustrat de Lică Sainciuc, tipărit câte 4 pagini pe săptămână în ziarul Moldova suverană, a fost unul dintre momentele importante ale renaşterii identităţii şi culturii române în Basarabia. Abecedarul Albinuţa, a apărut pentru prima dată în 1978, în grafie chirilică şi a cunoscut nenumărate ediţii, cu un tiraj general de peste un milion de exemplare, devenind o carte de căpătâi pentru mai multe generaţii de copii. Prima ediţie în grafie latină s-a tipărit în 1994, concomitent la Chişinău şi la Bucureşti. Ediţia revăzută şi completată cu versuri şi cântece noi, din 2004, include poezii pentru copii semnate de Arghezi, Blaga şi Coşbuc, cu o prezentare grafică de excepţie, premiată la nivel internaţional.
Culegerile şi antologiile din opera sa s-au succedat la edituri româneşti şi din Chişinău: Numărătoarea  şi Aproape (1974), Mama (1975), Un verde ne vede (1976),  pentru care i s-a acordat Premiul de Stat al Republicii Moldova în 1978, Steaua de Vineri (Iaşi, 1978), cu o binecuvântare de Nichita Stănescu, Fiindcă iubesc (1980), Izvorul şi clipa, apărută în colecţia Cele mai frumoase poezii a Editurii Albatros din Bucureşti, cu o prefaţă de Marin Sorescu (1981), Taina care mă apără (1983), Scrieri alese (1984), Cel care sunt , în care se lansează şi ca autor de melodii pentru copii (1987), Rădăcina de foc (1989), prefaţată de Ioan Alexandru, Frumoasă-i limba noastră (1990), Hristos nu are nici o vină (Bucureşti, 1991), Curăţirea fântânii (Galaţi, 1993), Rugăciune pentru mama (Craiova, 1994), Văd şi mărturisesc (Bucureşti, 1997), Izbăvirea (Galaţi, 1999), Strigat-am către Tine (1999, 2001, 2002), Lucrare în cuvânt, prefaţată de acad. Mihai Cimpoi (Craiova, 2001), Întregul cer (2002), Cântec de leagăn pentru mama (2003), prefaţat de Adrian Dinu Rachieru, Acum şi-n veac (1997, Premiul Cartea anului în cadrul Salonului Naţional de Carte Românească de la Iaşi, ediţia a VI-a),  1999, 2001, 2003 - la Chişinău şi la Timişoara, ed. a 8-a în 2004), Cât de frumoasă eşti (2004), Taina care mă apără, desemnată Cartea Anului (2008) la Salonul Internaţional de Carte de la Chişinău (SIC), ce cuprinde o selecţie din întreaga operă a poetului şi care s-a bucurat de un şir de lansări pe ambele maluri ale Prutului, etc.
Culegeri din lirica şi poezia sa pentru copii au apărut de-a lungul anilor în Franţa, Rusia, Ucraina, Ţările Baltice, Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria, Bielorusia, Tadjikistan, Azerbaidjan, Kirghizstan, SUA, Italia şi în alte ţări.
Poezia lui a fost recitată de actori, pusă pe muzică şi cântată. Cântece pe versurile lui G. Vieru se regăsesc în repertoriul artiştilor de renume de pe ambele maluri ale Prutului.
În vara lui 1989, împreună cu o echipă de artişti basarabeni, a efectuat un amplu turneu prin România cu un spectacol intitulat Rădăcini de foc - Grigore Vieru şi prietenii săi, cu o afluenţă de public nemaivăzută (se organizau spectacole nu numai în săli, ci şi în spaţii largi în aer liber). Primul concert susţinut la Botoşani, a fost un act de mare insurgenţă pe atunci  – o echipă de artişti basarabeni pe o scenă din România. Atunci au şi răsunat versurile lui Grigore Vieru, cântate de vocile de patrimoniu ale lui Ion şi Doina Aldea Teodorovici, alături de alţi artişti basarabeni.
În 1981 împreună cu  Eugeniu Doga, a semnat cântecele incluse în celebrul film muzical pentru copii Maria Mirabela, în regia lui Ion Popescu Gopo. 
S-a manifestat şi ca autor de melodii, care au fost incluse într-un album muzical cu titlul Pe ostrovul Prutului (Basarabie frumoasă, Pe ostrovul Prutului, Vremea asta nu-i a mea, Peste-o apă, la doi paşi etc.)
A fost deputat al poporului (1988). În 1991 a devenit membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, înfiinţată la Chişinău, apoi membru în Consiliul de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune (1993).
În anul 1958 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, iar în 1985 i s-a conferit titlul de
de Maestru emerit al artei din ex-RSSM. Scriitor al poporului din Republica Moldova (1992).
A fost ales membru de onoare (1990), apoi membru corespondent (1993) al Academiei Române. Academia Română îl va propune, în 1992, la Premiul Nobel pentru Pace.
Cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani, este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi Chişinău. (Organizarea unui spectacol literar-muzical la împlinirea a 50 de ani, în 1985, a fost interzis la Chişinău la cel mai înalt nivel).
Menţiuni şi destincţii:  Insigna de onoare şi Premiul republican al tineretului B. Glavan (1967), Premiul de stat al Moldovei (1978), Ordinul Prietenia popoarelor (1984), Diploma de Onoare Andresen a Consiliului Internaţional de Literatură pentru copii şi tineret (1988), Premiul pentru Poezie a revistei Flacăra (1989), Premiul Editurii Românul.  Premiul Mihai Eminescu şi Premiul Mare pentru Literatură al Fundaţiei Crescent, Bucureşti (1990), Marele Premiu Hercules pentru literatură (1991), Premiul revistei Europa “pentru poziţia lui realistă în privinţa unităţii naţionale (1992), Premiul Putna al Festivalului Eminescu, ediţia a 2-a (1993), Premiul pentru poezie la Festivalul Internaţional Lucian Blaga,  Premiul Editurii Adrian Păunescu - Poetul anului şi Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova “pentru “Albinuţa” – cartea preşcolarilor români de pretutindeni” (1994), Ordinul Republicii (1996), Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1999), Medalia guvernamentală a României Eminescu: 150 ani de la naştere (2000) şi Diploma şi trofeul Fundaţiei România – 2000, Premiile Ethos românesc şi Opera Omnia, acordat de Institutul Naţional pentru Societatea şi Cultura Română la Salonul Internaţional de Carte Românească de la Iaşi (2003), Ordinul Naţional Steaua României în grad de Comandor (2004), Medalia de Aur a Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală şi a Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova (2007), Premiul pentru Opera Omnia  la Festivalul Internaţional de Poezie de la Satu Mare (2008), Diploma Recunoştinţă Naţională şi Trofeul 90 de ani de la Marea Unire “pentru implicarea în susţinerea unităţii spirituale a românilor de pretutindeni” (2008), laureat al mai multor publicaţii literare. Post-mortem i s-a conferit Ordinul Naţional Steaua României în grad de Mare Cruce (20 ian. 2009).                          
Doctor Honoris Causa al Universităţii Pedagogice Ion Creangă din Chişinău „pentru contribuţia la valorificarea tezaurului literaturii naţionale şi merite deosebite în completarea fondului didactico-metodic al învăţământului naţional cu opere remarcabile” (2005). 
Doctor Honoris Causa al Academiei de Ştiinte a Moldovei “pentru contribuţia substanţială în dezvoltarea literaturii din spaţiul dintre Prut şi Nistru în perioada când aceasta a revenit pe făgaşul valorilor estetice, detaşându-se de opresiunea ideologică” (2007).
Doctor Honoris Causa al Universităţii Vasile Goldiş din Arad  (2008).